Mic Dicţionar de Terminologie Feminină

5 minute
– interval de timp între una şi trei ore folosit la aranjarea părului, pensarea sprâncenelor, datul cu rimel, creionarea buzelor rujate, aranjatul în oglindă;
-expresie folosită cu predilecţie de ea, când tu te grăbeşti la o întâlnire cu oră fixă, pe care ai fost destul de tăntălău să o divulgi.

Rimel – un fel de smoală pentru gene, care se aplică cu o ustensilă tirbusonoidală, prin scărmănarea fiecărui fir de geană în parte; în caz de ploaie, smoala se prelinge până între dinţi, făcând mimica facială a ei, mult mai interesantă decât în mod normal; dacă este waterproof (rezistent la apă) nici atâta bucurie nu ai.

Oglinda
– dispozitiv de belit ochii în el, care reflectă gingăşia şi frumuseţea ei şi dacă nu o reflectă e vai şi amar de fundu‘ tău, că îi scoţi păr alb în cap cu stilul tău de măgar, şi o îmbătrâneşti într-un an cât alţii-n zece; porcule!
– obiect blestemat în care soţia se uită lung înainte să pună o întrebare care nu are nici un răspuns corect ”M-am îngrăşat?”. Dacă soţul spune ”Da” imediat trece în categoria de ”porc mizerabil”, dacă spune “Nu” sigur nu e destul de convingător şi trece în aceeaşi categorie.

Lacrima – unealtă diabolică ce implică eliberarea de cantităţi apreciabile de apă şi sare prin orificiile oculare; debitul constant este asigurat de o pungă apoasă, cu un volum între 1 şi 2 litri, amplasată în lobul frontal al craniului; unealta este folosită fără nici o discriminare, ca argument în orice discuţie contradictorie sau rugăminte.

Discuţie – bâzâit cu o cadenţă de 10.000 de cuvinte pe oră, numai pe note acute, ce intervine după ce ţi-ai cumpărat o undiţă, placă video, faruri noi la maşină sau orice altceva de care ea nu se foloseşte;

Poşetuţa – ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o în stare când îţi spune pisicoasă ”tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta, că îmi rupe mâinile…”; în respectivul sac fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi dar deosebit de utile pentru ele (medicamente pentru toate bolile pământului, oglinda de belit ochii în ea când deschizi din întamplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79, fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofeluri, telefonuri, cremă de mâini de zi şi noapte, cremă de picioare de zi şi noapte, cremă de corp de zi şi noapte, o pereche de chiloţi de schimb, două sutiene pentru urgenţe, mini-trusă completă de machiaj, parfum, apă de toaletă şi deodorant, şerveţele umede şi uscate, colecţia de pispirici primiţi de la colegele de servici, o pisică mică şi un clopoţel argintiu ca să aibă pisica mică cu ce se juca.

Lenjerie intimă – în cazul cel mai fericit – doi sau trei saci cu aţe de diferite mărimi, unele prevăzute cu volănaşe, danteluţe, floricele, canafi, bumbi, poze cu tweety sau bambi, imprimeuri cu pantera roz, negre, albe, roz, culoarea pielii, zebră, tigru, iguană de apă dulce… una din principalele caracterisitici este compresia şi elasticitatea. Compresia pentru că cei trei saci de cartofi intră în numai patru sertăraşe ale dulăpiorului (adică toate) de unde ies, dacă te pune naiba să-l deschizi mai tare de două degete, ca scaunele ejectate din avioanele americane, agăţându-se de lustră, de geam, de clanţa uşii, de nasul tău. Elasticitatea, pentru că, în acelaşi bikini de 2 centimetri care abia ţi-l poţi imagina pe un top model somalez, încape şi o zdrahoancă cât dulapu’ când vrea să îşi impresioneze soţul cum a văzut ea la acasă tv… se mai numesc bikini, tanga, şnuri, moartea bărbaţilor, etc..
– într-un caz mai puţin fericit, 5 saci plin vârf cu material rezistent de paraşută comunistă, de culoarea albă spre gri în funcţie de trecera timpului, cu elastic tot de paraşutism, bun pentru praştie de tras în ciori deasupra depozitului de borcane al Fălticeniului… poartă denumirea
de bodigăi, bărci, tafulci, etc.
– în cel mai rău caz şi se pare pe cale de dispariţie (slavă domnului), una bucată metal strălucitor, grea de 5 kile, prevăzută cu lacăt în şapte rotiţe, cu o singură cheie, ţinută în buzunarul de la spate al tatălui… nume de legendă – centură de castitate.

Epilat – procedeu tehnic de defrişare a zonelor cu creştere rapidă. Ca şi recoltarea mărarului el poate fi efectuat prin metode variate, care se diferenţiaza prin randament, luciu şi cantitate de durere emanată. Epilatul cu ceară este de departe cel mai brutal mod de a scapă de lichenii nedoriţi. Se ia un litru ce ceară, topit în hăurile iadului, fierbinte de îndoaie aluminiul şi se toarnă peste biata vegetaţie inocentă. Când urletele încetează, înseamnă că ceara s-a întărit, cuprinzând tulpiniţele florei în cauză într-un cleşte fără scăpare. După un moment de respiro se apucă stratul de ceară cu ambele mâini şi… mi se face rău numai să povestesc despre aşa ceva… şi se trage cu putere.. Acutele realizate în acest moment de posesoara reliefului fost-vegetal nu sunt periculoase pentru urechea umană, în schimb pot ucide sau mutila grav peckinezii de pe o rază de trei kilometri.

 

Epilare – procedeu barbar de tortură la care nu ar rezista nici tatăl şi nici bunicul lui Rambo şi care demonstrează rezistenţa extraordinară a femeii la durere, pusă la grea încercare şi cu alte ocazii cum ar fi experienţele înfiorător de atroce ale ruperii unei unghiuţe, ale unei pişcături 

 

Machiaj – proces complex prin care buzele ei devin de un roşu sclipitor şi capătă gust de copite de capră (a se vedea prima parte a dicţionarului), sprâncenele sunt pensate până nu mai rămâne nimic din ele şi cum trebuie pus ceva în loc se trage o dâră cu un creion moale şi negru, genele sunt lungite de zici că vor să o apere de ploaie, ochii sunt puşi în evidenţă prin zugrăvirea zonelor limitrofe lor în culori de papagal tropical, iar pielii îi mai creşte un strat de 1 până la 3 centimetri grosime de fond de ten, depinzând de altitudinea celui mai înalt coş de pe barbă.

Coafor – loc de întâlnire şi bârfă, compus în mod obligatoriu dintr-un salon prevăzut cu căşti de uscat părul, cu duşuri la scaun pentru spălare, cu un miros înşepător de parfum, şi cu minim 2 bărbaţi care vorbesc cu “ce faci, fato”, “vai ce bine îţi stă azi”, “mergem diseară la balet?” şi care merg cu paşi mici, mici, mici, şi aproape pe vârfuri. Acolo îşi petrec ele câteva ore în cea mai mare taină, punând la punct modalităţi de a-şi otrăvi consorţii, în timp ce bărbaţii mai sus amintiţi le caută prin cap, dându-le sugestii de frezură, dătătoare de atac de cord, sperietură soră cu moartea sau orbire bruscă a bărbaţilor care le aşteaptă cuminţi acasă..

Dieta
– motiv pentru care nici tu nu mai poţi atinge nici un fel de carne, dulciu, grăsime, pâine sau produs lactat, şi trebuie să rumegi cât e ziua de lungă frunze de bananier, iarbă de canada, urzici de colţul blocului, soia, şi alte alimente specifice vacilor
– stare de nervozitate manifestată printr-o privire flămândă şi prin clănţănitul necontrolat al dinţilor, care dispare doar sub privirea invidioasă a prietenelor când le anunţă triumfătoare “sunt la dietă”. Noroc că nu ţine prea mult…

Toc – cui care pleacă din călcâi şi se înfinge în sol, încercând să eleveze femeia cu cel puţin jumătate de cap pentru a vedea mai bine pe unde merge. Tocul este extrem de util pentru o anumită categorie de bărbaţi, aşa numiţii pămpălăi, papă-lapte, ouă moi, gelatini, cărora le face mai mult spaţiu, acolo unde stau ei, sub papuc.

Unghii – suport pentru nişte chimicale colorate şi urât mirositoare care îţi lipesc părul de nas şi fac becurile să fileze de fiecare dată când ea stă cu degetele de la mâini şi picioare răşchirate în toate părţile şi îţi cere să o scarpini după ureche (nu mă pot mişca tati că mi se strica unghiile).

 

Gheare – varietate de unghii, tratate cu chimicale sau nu, folosite pentru scos ochii în situaţii variate cum ar fi lupta pentru unica poşetă rămasă la reducere sau pentru ultima pereche de pantofi cu fundiţă de pe stoc.

Permis de conducere – bucăţică de plastic trasă în ţiplă care atestă următoarele capacităţi feminine:
* de a-şi aranja cu succes părul în retrovizoare, în mers;
* de a apăsa pe frână şi ambreiaj la pornire (naiba să o ia de maşină ce are de nu porneşte?);
* de a face parcarea laterală paralel cu locul liber dintre două maşini cu 10 metri între ele
* de a deschide portiera în botul unei maşini conduse de un bărbat (aţi vazut cum era să mă omoare cremenalu?) Şi multe altele care atestă sistemul extraordinar de crunt şi exigent prin care poliţia română eliberează permise de conducere.

Mecanică – ştiinţa femeii de a strânge în jurul maşinii stricate (pentru că nu a schimbat uleiul, nu a pus benzină, a încercat să pornească cu frâna de mână trasa până au sărit bujiile, a lăsat farurile aprinse (auzi de ce ţipă maşina de fiecare dată când ies din ea? când ai plecat tu nu făcea aşa…, sau din varii alte cauze naturale) vreo duzină de meşteri mecanici şi ingineri nucleari care mai de care mai experimentat în suptul furtunului de alimentare.

Curăţenie – una din obsesiile cele mai violente ale femeii cu repercusiuni grave asupra psihicului masculin. După atacurile verbale tocătoare de creieri despre cum îţi arunci şosetele aburinde pe unde nu e cazul, despre cum nu strângi niciodată după tine şi alte nimicuri de astea, vine consecinţa cea mai dureroasă a acestui procedeu: orice lucru de care ai cât de cât nevoie să îţi fie la îndemână dispare cu desăvârşire şi trebuie să aduci câinele de vânătoare al vecinului pentru a-l găsi, evident ea neştiind unde l-a pus când a făcut ordine.

 

Revistă – o culegere de texte de mare angajament cultural, despre cum să seduci bolovanul de mascul care nu îţi dă atenţie pentru că arăţi ca muma pădurii; în reviste,  femeia regăseşte un izvor nesecat de cunoştinţe despre chimia sexului într-o relaţie, despre sexul la locul de muncă, despre sexul în locuri publice şi despre cum să îţi aranjezi părul ca să ai parte de capitolele anterioare.

 

Sâni – obiecte anatomice urâte din tot sufletul, pentru că duc la tratarea sexistă a femeilor; ura adâncă faţă de sâni se vede cel mai clar în decolteurile adânci, bluzele mulate, sutienele push up şi acele pernuţe drăguţe de silicon cu scop decorativ.

 

Portofel – singurul produs pământesc care trezeşte instinctul vânatorii în femeie; se pare că impulsul vânătorii este direct proporţional cu adâncimea accesoriului masculin, precum şi cu lărgimea portofelului, într-o vreme fiind mai importante alte dimensiuni, de exemplu lungimea, dar acum femeile s-au emancipat, lăsând în urmă asemenea criterii trupeşti demne de dispreţ;

 

Portofelul lui – obect din piele sau textilă, dotat cu buzunăraşe, care conţine fotografia ei şi banii cuplului.

 

Portofelul ei – obiect din piele sau textilă, dotat cu buzunăraşe, care conţine fotografia ei şi banii ei.


Film – producţie cinematografică cu un el şi o ea, mari adevăruri despre suferinţă în iubire, răsturnări complexe de situaţie, adică ori el nu mai vrea ori ea nu mai poate; se termină cu o nuntă sau cu moartea tragică în braţele iubitului/iubitei din cauza unei boli incurabile, după caz, filmul este comedie romantică sau dramă; ambele genuri sunt folosite cu succes la sensibilizarea bărbaţilor, aducându-le lacrimi în ochi (incă un meci pierdut, încă o partidă de poker cu băieţii ratată, înca un starcraft nenorocit…);

Nuntă 

– intrarea în legitimitate a practicilor executate cu mai multă sau mai puţină îndemânare, cu răcnete, mormăituri, gemete demne de jungla africană sau într-o tăcere de mănăstire (dacă individul e mai puţin…. ), de exemplarul feminin în discuţie cu papagalul în cauză;

– singurul vis imprimat genetic din lumea animală, îşi manifestă prezenţa de la o vârstă fragedă, moment în care fetiţa bucălată îl izbeşte cu furie pe Ken de acoperişul casei de păpuşi pentru că Barbie pare nefericită şi începe să îl tragă de păr şi să îi fure radiera colegului de bancă, viitorul papagal.

– cel mai important şi respectat tip de sclavagism, în care masculul feroce devine papagalul înlănţuit în fiarele casniciei;

 

Rochie de mireasă – bucată vestimentară exorbitant de scumpă, lucru cu atât mai ciudat cu cât e de unică folosinţă şi nu are nici culori; are proprietatea magică de a o face şi pe muma pădurii să arate bine. Fiind un obiect atât de puternic, nu poate fi cumpărat normal ci în prezenţa mai multor organisme din aceeaşi ceată de muieri şi trebuie neapărat să fie minim a patruzecea rochie văzută, dacă nu îşi pierde din praful magic. Papagalul nu are voie să vadă pe ce a dat banii până e prea târziu, pentru că altfel cică aduce ghinion; te cred şi eu ca ar aduce ghinion să vadă musiu că a dat o căruţă din aia mare plină cu biştari pentru o albitură înfoiată…poate s-ar deştepta miraculos şi s-ar răzgândi.

 

Pregătiri de nuntă – perioadă cuprinsă între 2 luni şi 2 ani în care sensibila prezenţă feminină care îţi făcea viaţa un rai în perioada de curtare se transformă într-un monstru mitologic care scoate fum prin toate orificiile disponibile natural, prezintă simptome de turbare şi scoate flăcări din ochi.

Amabilităţile de mai sus pot fi declanşate de orice de la modelul de pe invitaţii până la cel de pe şerveţele, de la lista invitaţilor până la specia de buruieni aleasă pentru festivitate. Poate cel mai ciudat lucru este tâmpenia de care dă dovada masculul (deşi eu cred că femeile au un fel de vrajă secretă pentru perioada asta) pentru că nu vede prostălanul că asta e o avanpremieră a căsniciei şi nu înţelege că asta e adevărata natură a îngerului inimii lui.

 

Inel de nuntă – un fier circular cu un cataroi preţios în mijloc pe care papagalul trebuie să îl aleagă destul de scump pentru a sugera cantitatea imensă de iubire pe care i-o poartă adoratei, chiar dacă trebuie să facă rată pentru 20 de ani. Trebuie să stârnească priviri criminale din partea prietenelor, dacă nu o face, vai de capul lui.

 

Buchet – adunătură de vegetale, pe care mireasa îl aruncă pe spate în haita de nemirese cu spume la gură, care plonjează dând din coate şi placând nemilos concurenta directă, doar doar vor reuşi să pună mâna pe obiectul râvnit, ce la garantează, în viitorul apropiat imensa fericire a înjugării unui alt nevinovat papagal.

 

Noaptea nunţii – ultima noapte în care papagalul se va bucura de serviciile pe care idiotul de el crede că proaspăta nevastă i le va oferi şi în căsnicie, din păcate nu prea poate să se bucure de ea, din cauza gustului de babă pe care îl are pe buze, după cele câteva sute de exemplare octogenare pupate ceremonios în timpul petrecerii de nuntă.

 

Luna de miere – perioadă de făcut poze pentru arătat cu un zâmbet în colţul gurii şi aparenta indiferenţă la toate prietenele, de preferinţă nemăritate, să crape fierea în ele nu alta.

 

Soţ – obiect deosebit de util care foloseşte la următoarele operaţiuni: dus gunoiul, vărsat nervii, exersat corzile vocale, extras cont; când soţul nu îşi îndeplineşte toate aceste îndatoriri, numele obiectului se schimbă instantaneu în “porc” sau “porcul ăla de soţ”, care este cu totul şi cu totul altă mâncare de peşte.

 

Soţie – obiectul cu o capacitate vocală deosebită, ce întruchipează blândeţea şi frumuseţea pe pământ, fără de care dragostea, iubirea de semeni, compasiunea şi sinuciderile nu ar exista.

 

Feon/Aspirator – obiecte casnice cu o funcţie secundară foarte bine definită (uscat/curăţat păr de pe cap/pat) dar cu scop principal total diferit; se foloseşte numai şi numai în timpul finalului unui film de acţiune, meci de fotbal şi orice altă emisiune gustată de obiectul soţ şi prestează două funcţii: acoperă orice urmă de sonor din mediul înconjurător inclusiv vocea care spune ”Femeie acum ţi-ai găsit, exact când explica ăla misterul incaşilor?” şi face ecranul televizorului sa fie plin de purici.

 

Covor – obiect aparent inofensiv, blând-mângâietor de tălpi, care se preschimbă într-o bestie fioroasă în preajma sărbătorilor; atunci se naşte un monstru textil, cu catralioane de fire şi tone de praf, pe care obiectul soţ trebuie să le cureţe folosind un fel de paletă, numita bătător. Numele îi vine din motive evidente, această unealtă fiind la fel de avansată tehnologic ca bâta ciobanului, având acelaşi mod de folosire, adică aplicarea unei bătăi crunte şi prelungite nenorocitului de covor. Obiectul soţ stă o zi întreagă afară, lovind cu sete, acoperit într-un nor de praf, până face bătături şi îi sângerează urechile. Nimic nu aduce mai multe satisfacţie soţiei, bucuria de pe chipul femeii când se uită la această operaţiune fiind mult superioară celei suprinse în privirea ei când urmăreşte trei vlăjgani la bustul gol bând Coca-cola.

 

Sertar – loc magic în care dispar fără nici o urmă toate chestiile folositoare zilnic şi mai des soţului. Un fel de triunghiul Bermudelor din fiecare casă, în care soţia plasează strategic căştile, cablurile de la PC, paleta de ping-pong şi orice alte lucruri care ar putea aduce, doamne fereşte, relaxare lui.

 

Bucătărie  loc unde soţia modernă îşi consumă în linişte cafeaua.

 

Nu ţin neapărat – cuvinte folosite când întrebi dacă vrea să mergi şi tu la o întâlnire cu rudele ei (soacra şi matuşi octogenare care nu aud bine, îşi pierd protezele prin mâncare şi ţin cu tot dinadinsu să te pupe cu foc şi cu proteza mai sus menţionată), cu fostele colege de facultate (cu care înşiră amintiri în timp ce tu stai şi te uiţi în gol ore în şir), sau la orice altă întâlnire la care în loc să te duci ai prefera să stai spânzurat de urechi cu cablul de la lustră, dezizolat. Când primeşti răspunsul ăsta, degeaba simţi că te-a apucat Dumnezeu de călcâi gândindu-te ce supliciu înfiorator ai ferit datorită generozităţii onoratei tale consoarte, pentru că ce te aşteaptă dacă nu mergi, este o urgie de proporţii biblice, mai dihai decât ce păţiră ejiptenii cu Moise. Aşa că ”nu ţin neapărat” înseamnă ”dacă te pune dracu’ să nu mergi o să îţi scot ochii zece ani de zile cu andrelele ruginite ale lu’ bunica, o să îţi stric orice ieşire cu băieţii, o să îţi toc orice fărâmă de bună dispoziţie ai avea ascunsă dupa sprâncene, o să te fac să îţi înghiţi orice zâmbet”. Aşa că pune în balanţă mătuşele pupăcioase, cablu de la lustră şi iadul pe pământ. Dacă eşti băiat capabil răspunsul tău va fi ”ei dragă, dar ţin eu neapărat să merg…”.

 

Nu am nimic – expresie rostită cu o mină mai acră decât faţa lui Cerberus şi pe un ton atât de stins, încât te miri că poate fi perceput de urechea umană şi care înseamnă exact opusul cuvintelor ce o formează. Este folosită doar în cazul în care tu eşti responsabil direct de starea mizeră în care se află, dacă altcineva e responsabil, neavând nici o problemă să îţi toarne cu lux de amănunte timp de două ore o povestioară insipidă despre cum colega de serviciu s-a lăudat cu munca ei sau cum vânzătoarea de la colţ a fost nepoliticoasă, sau cum vară-sa şi-a luat maşina super tare, scârba! Să accepţi răspunsul ăsta e ca şi cum ai lăsa aragazul deschis, fără flacară, în bucătăria cu termopane… mai devreme sau mai târziu o să aprinzi lumina. Pentru a evita o explozie catastrofală repetă întrebarea şi câteva ore dacă trebuie până îţi spune îngereasca fiinţă ce ai făcut.

 

Arată bine tipa aia? – în traducere – dacă te-ai uitat la strâmba aia planturoasă şi cu picioarele până în gât, dormi pe preş două săptămâni, pe balcon două luni şi după aia mai vedem. Dacă răspunzi da, te-ai ras, dacă răspunzi nu, te-ai ras din nou (”ce căutai mă nenorocitule cu ochii pe ea?”), aşa că răspunsul corect este ”care tipă?”. Întipăriţi-vă bine în cap trilogia de mai sus, odată şi odată tot va veni momentul în care o înţelegere deplină a cuvintelor fatidice vă vor salva de la chinuri cumplite în ghearele onoratelor voastre stăpâne.

 

Sursa: mage

Anunțuri
Categorii: Banc, Parodie | Etichete: , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Navigare în articol

6 gânduri despre „Mic Dicţionar de Terminologie Feminină

  1. ”dacă te pune dracu’ să nu mergi o să îţi scot ochii zece ani de zile cu andrelele ruginite ale lu’ bunica, o să îţi stric orice ieşire cu băieţii, o să îţi toc orice fărâmă de bună dispoziţie ai avea ascunsă dupa sprâncene, o să te fac să îţi înghiţi orice zâmbet”. 🙂 🙂 🙂 :))))))))))))))))

  2. Pingback: Cei ce pornesc în viaţă cu stângul. Cu şlapul stâng « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  3. Simpatic dictionar.
    Ilustrat cu vorbe de duh.
    Probabil, ca si autorul.
    De ce nu-l continui?
    Merita!
    La cat mai multe cuvinte, tot atat de reusite.
    Madi si Onu

  4. Pingback: Vrei să știi unde a fost cutremur? « B(alt)azar

  5. Nu, mi-ajunge raspunsul tau!

  6. Gaby

    Doamne, cat mi-a placut!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: